Proiect procuror Panait

Blogul unui procuror care n-a fost sa fie.

Posts Tagged ‘DNA’

Patru povestiri din cripta cu DNA, politicieni si un blog

Posted by procurorpanait pe Mai 3, 2008

Articolul de mai jos este primit de la d-ul Dorel Gheorghiu. In afara de titlu si cateva formatari aproximative de text, nu am facut nici o interventie asupra lui. Intrega paternitate a ideilor si opiniilor exprimate ii apartine acestuia. Autorii blogului de fata ii multumesc d-lui Gheorgiu pentru un material excelent scris, spumos si cu verva si, ca orice poveste, revelator.

Dorel GHEORGHIU

Draga domnule Panait

Asa cum am promis, am citit articolele postate pe blog, comentariile aferente si imi permit sa supun atentiei dvs. patru povestiri, cu increderea ca dupa ce vor fi lecturate, vor fi poate si comentate.

Povestea nr. 1: „EFECTUL”
Un judecator, fost presedinte al unui Tribunal undeva in Romania, este surprins cand lua mita de la un om de afaceri care prestase lucrari pentru instanta respectiva in valoare totala de peste 2 milioane de euro. Filmul realizat cu acest prilej arata un magistrat preocupat de faptul ca suma pe care se astepta sa o primeasca drept mita era cu cateva zeci de milioane mai mica decat cea primita la data organizarii flagrantului. Magistratul este arestat, condus la Bucuresti si in arestul efectuat laolalta cu delicventi de drept comun, cedeaza psihic si nu vede alta solutie decat sa transmita mesaje. Legenda spune ca a solicitat o intrevedere cu directorul penitenciarului, intrevedere in care a pomenit trei nume de politicieni precum si ce declaratii urmeaza sa faca in legatura cu acele nume. Urmarea a fost ca I.C.C.J. judeca in regim de urgenta legalitatea arestarii unui magistrat de catre procurori. Sedinta instantei supreme trebuia prezidata in completul de 9 judecatori de catre vicepresedintele I.C.C.J., care in mod evident se imbolnaveste de o boala crunta care il tine departe de cauza timp de vreo doua zile si presedintele instantei supreme sacrificandu-se, desi incalca legea in mod grosolan, conduce ostilitatile prezidand completul. In mod evident, magistratul este eliberat din arest. Totodata, se pune in discutie legalitatea arestarii unui magistrat de catre niste amarasteni de procurori, nealinierea la normele europene e.t.c. si s.a.m.d., care norme, in treacat fie spus, nu se aplicau la data respectiva deoarece Romania avea sa intre in UE vreo trei ani mai tarziu. Acest mic amanunt nu impiedica modificarea de urgenta a legii existente, in sensul in care judecatorii nu mai puteau fi arestati decat cu acordul lor, adica al judecatorilor, ma intelegeti.

Povestea nr. 2 : „CAUZA”
In mai multe ziare centrale au aparut articole referitoare la o inregistrare in care magistratul protagonist al spetei precedente, pomeneste numele mai multor politicieni in contextul judecarii unor procese civile stramutate de catre I.C.C.J. exact la instanta pastorita de magistratul in cauza cu scopul de a fi castigate sub obladuirea si directa indrumare a acestuia. In articol se subliniaza pe de o parte faptul ca magistratul ameninta oamenii politici ca vor pierde un miliard si jumatate daca nu sprijina la ministra Justitiei ramanerea sa in functie si pe de alta parte faptul ca cinci barbati politici nu sunt capabili „sa o faca” pe nenorocita de ministra. Ziaristii au gresit un pic suma aflata in joc, aceasta fiind un milion jumatate. De coco. Luati de accesati: http://www.gandul.info/actual/viorel-hrebenciuc-incercat-mituiasca-rodica-stanoiu-schimbul-pro.html?3927;254863
Intrebare: (adresata juristilor procurori si magistratilor care au scris pe acest blog): Cine a stramutat cauzele civile taman la instanta pastorita de catre magistratul corupt ? Nu cumva magistratii I.C.C.J. ? Si daca este asa, cum ar trebui instrumentata cauza ? Simplu, ar putea spune procurorii. Aflam care dosare sunt in discutie, aflam numele judecatorilor de la I.C.C.J. care au stramutat dosarele cu interese politice si de acolo ne dam seama care dintre magistrati au raspuns la butoane politice si care nu. Dar cum demonstrezi ca stramutarile se efectueaza la comanda politica cand judecatorul este protejat de conceptul inamovibilitatii ? Si chiar daca ar fi aceleasi nume de judecatori care returneaza dosare pe banda la parchete, in cazuri celebre: Patriciu, Nastase si altii, ce s-ar putea demonstra ? A propos, in pachetul de dosare returnate se afla si dosarul magistratului corupt.
Povestea nr. 3: (Fara o legatura aparenta cu primele doua): RADACINA RAULUI
Se facea ca un mare om politic, trimis in judecata de catre D.N.A. si a carui dosar a fost returnat de catre I.C.C.J. (nu pot sa va dau numele acestuia din motive de „fac pe mine de frica”) prezida o sedinta a Guvernului. La un moment dat, a intrat in sala de sedinta un procuror caruia ministra justitiei ii facu semn cu mana sa se apropie. Ii intinse ministrei niste documente, iar ministra dupa ce il intreba daca au reusit si primi confirmarea acestuia, purcese la semnarea actelor. In momentul acela, persoana care prezida sedinta (nu pot sa va dau numele acesteia din motive de „fac pe mine de frica”) o intreba pe ministra ce se intampla. A, nimic important, spuse aceasta, a fost prins in flagrant de luare de mita un magistrat. Unde ?…intreba presedintele de sedinta. (nu pot sa va dau numele acestuia din motive de „fac pe mine de frica”). Ministra pomeni numele unui municipiu.
Cine ? …intreba cu vocea sugrumata presedintele de sedinta. (nu pot sa va dau numele acestuia din motive de „fac pe mine de frica”) Ministra spuse un nume.
Se lasa o tacere adanca in timp ce procurorul se indeparta cu documentele semnate de catre ministra.
Dupa scurt timp, fara a mai adauga un cuvant, presedintele de sedinta anunta incheierea lucrarilor. (nu pot sa va dau numele acestuia din motive de „fac pe mine de frica”)

Povestea nr. 4 – LACHEII (fara legatura aparenta cu precedentele trei)
Se facea ca in iubita noastra tara traia un domn. Un mare domn, deputat de meserie. Care deputat de meserie fiind foarte ingrijorat de starea natiunii si cuprinzandu-l asa, dintr-o data o mare grija fata de drepturile poporului in contextul alinierii la legislatia europeana de protejare a drepturilor omului, e.t.c. si s.a.m.d. construia mereu si mereu initiative legislative de modificare a Codului Penal.
Omul, Nicolicea pe numele sau, era de fapt si un reputat specialist in Cod Penal si Cod de Procedura Penala, fiind de profesie inginer chimist. Luati de vizionati site-ul:
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=182&cam=2&leg=2004&pag=0&idl=1
Daca il intrebi ce legatura exista intre H2SO4 din capul domniei sale cu Codul Penal al bietei Romanii, iti va raspunde invariabil ca are un frate la Brasov.
Cert este si indubitabil totodata este, ca inginerul chimisto – deputat este sustinatorul si initiatorul modificarii legislatiei penale. Care ca orice initiator, ar trebui in mod logic sa semneze documentul continand modificarile respective, in capul listei.
Dar ca sa vezi surpriza: cine credeti ca semneaza in capul listei de sustinatori ai proiectului de modificare a legii penale ? Un domn, (nu pot sa va dau numele acestuia din motive de „fac pe mine de frica”), care intamplator sau nu, este anchetat, trimis in judecata, returnat dosar din motiv de Curte Constitutionala, retrimis in judecata si tot asa de catre D.N.A. Care institutie este, dupa cum scriu unii pe blog, dusmanul democratiei din Romania, care Romanie, trebuie aliniata la legislatia europeana.
Da de domnu’ din capu’ listei de semnaturi, ce parere aveti si cum comentati fratilor ca asa cum va spuneam eu nu pot sa-i dau numele din aceleasi cauze pe care le invocati si voi: „fac pe mine de frica !” Asa ca luati de consultati site-ul: http://www.cdep.ro/proiecte/2007/800/60/6/em866.pdf
Luminati-ma fratilor juristi, deoarece eu nu sunt absolvent de drept ci un simplu cetatean, cititor de presa si care pacatuieste prin a-si pune mereu si mereu intrebari: Ce este mai important ? Sa va acuzati reciproc de faptul ca justitia nu functioneaza in parametri, sau sa va ocupati de lacheii din magistratura, din Parlament, lachei care, in opinia mea, au tot interesul sa raspunda la comenzi politice ?
P.S. – Povestile expuse nu au legatura cu realitatea si sunt simple speculatii. Orice legatura cu personaje si fapte reale este pur si simplu intamplatoare si regretabila. Aceste lucruri nu se pot intampla intr-o tara membra a U.E. ci in Kafkania, tara lui Kafka care, in ale sale „Insemnari” consemna: „ In cea de-a saptea zi El se odihneste. Atunci, noi umplem Pamantul
Respectele mele !”

Anunțuri

Posted in Aventurile reformei, De la cititori citire | Etichetat: , , , , , , | 11 Comments »

Cat ne costa procurorii anticoruptie? Costuri si eficienta in activitatea DNA. Partea a II-a

Posted by procurorpanait pe Aprilie 27, 2008

Rezumat: Activitatea DNA in perioada 2003-2007 a constat in 9.816 cauze de solutionat, in care au fost intocmite 720 rechizitorii. Intr-unul din 10 dosare DNA a primit solutii nefavorabile din partea instantelor judecatoresti. Numarul cauzelor nesolutionate anual este semnificativ. Incarcatura pe fiecare procuror DNA este mult disproportionata fata de incarcatura din sistemul obisnuit de parchete. In medie, in cei 5 ani de existenta a DNA, fiecare procuror apartinand acestei structuri a solutionat 1,35 dosare pe luna de activitate si a intocmit un rechizitoriu odata la 435 de zile de activitate.

3. Volum de activitate al DNA

3.1. Activitatea detaliata pe ani

In primul an de activitate propriu-zisa, 2003, PNA inregistreaza un numar de 2.229 cauze de solutionat, reprezentand plangeri penale, sesizari din oficiu si alte plangeri potrivit art 222 cod procedura penala. Dintre acestea pana la sfarsitul anului PNA finalizeaza prin rechizitoriu, act de sesizare a instantelor si de trimitere in judecata a inculpatilor, un numar de 146 cauze, reprezantand doar 6,55% din numarul total al cauzelor. 805 cauze sunt solutii de netrimitere in judecata, adica se finalizeaza prin acte de neincepere urmarire penala (NUP), sau de scoatere de sub urmarire penala (SUP). In cursul aceluaisi an, in dosarele instrumentate de PNA se pronunta un numar de 22 condamnari definitive de catre instantele judecatoresti. Nu exista hotarari judecatoresti de achitare sau de restituire la parchet pentru refacerea urmaririi penale sau alt motiv. Un numar de 715 cauze raman restante, fiind nesolutionate si constituind stoc preluat in 2004.

In 2004, din totalul de 2.450 de cauze de solutionat, PNA-ul finalizeaza prin rechizitoriu 6,89% (169 dosare), dispune 48,85% solutii de netrimitere in judecata (1197 dosare), ramanand cu 24,85% (609 dosare) nesolutionate. Instantele pronunta, in dosarele cu care au fost sesizate de PNA in 2003 si 2004 un numar de 73 condamnari definitive. Apar si primele solutii negative, inregistrandu-se o achitare intr-un dosar si 2 cazuri de restituire.

In 2005, se inregistreaza o scadere usoara a cauzelor de solutionat (2314) si o scadere semnificativa a numarului de cauze finalizate prin rechizitoriu (doar 4,79% din numarul total de cauze). In schimb, creste semnificativ fata de anii precedenti ponderea solutiilor de netrimitere in judecata (65,77% din numarul total de cauze). Cresc de asemenea numarul solutiilor nefavorbaile pronuntate de instante: 5 achitari definitive si 4 restituiri defintive. Se inregistreaza de asemenea un numar de 73 de condamnari, pe rechizitorii finalizate atat in 2005, cat si in 2004.

In 2006, din 2615 dosare de solutionat, noul DNA finalizeaza prin rechizitoriu 127 dosare (4,85%), in 1506 dosare emite solutii de netrimitere in judecata (57,59%), in timp ce 1106 dosare raman nesolutionate, reprezentand nu mai putin de 42,29% din numarul total al cauzelor. Se pronunta cate 2 achitari si restituiri definitive si 80 de condamnari, de asemenea ramase definitive.

In 2007, volumul dosarelor de solutionat ajunge la 3319 (din care 1106 dosare nesolutionate in anul precedent), se emit 167 rechizitorii (5,03%), se dau 1903 solutii de netrimitere in judecata (57,33%) si raman restante, adica nesolutionate, un numar de 1249 dosare (37,63%). Instantele pronunta un numar record de achitari definitive (in 23 de dosare), in timp ce numarul solutiilor de condamnare definitive scade la 63.

An

Total cauze

Rechizitorii

Netrimitere in judecata

Cauze nesolutionate

Achitari

Restituiri

Condamnari

2003

2229

146

805

715

0

0

22

2004

2450

169

1197

609

1

2

73

2005

2314

111

1522

681

5

4

73

2006

2615

127

1506

1106

2

2

80

2007

3319

167

1903

1249

23

1

63

3.2. Sinteza activitatii 2003-2007

In toata perioada de existenta si functionare efectiva de 5 ani (2003-2007) actuala DNA a avut de solutionat un numar de 12.927 dosare, din care 3.111 dosare sunt preluate si rulate din anii precedenti, doar 9.816 cauze fiind astfel sesizari nou inregistrate.

A intocmit in toti cei 5 ani 720 de rechizitorii, ceea ce reprezinta 7,33% din numarul plangerilor cu care a fost sesizata si a pronuntat 6.933 solutii de netrimitere in judecata (70,62% din numarul de cauze inregistrate). Din numarul total al cauzelor finalizate prin rechizitoriu a primit in instante 31 solutii de achitare definitive si 9 solutii de restituire, precum si un numar de 311 condamnari defintive.

Raportat la numarul de dosare in care s-au pronutat hotarari judecatoresti defintive, solutiile de achitare si restituire reprezinta laolalta 11,39%; altfel spus, intr-unul din 10 dosare instrumentate de DNA si inaintate instantelor de judecata s-au pronuntat solutii de achitare sau restituire.

3.3. Dosare nesolutionate

Pe toti anii se inregistreaza o pondere importanta a dosarelor ramase nesolutionate si care conduc astfel, prin rulajul lor in anul urmator, la incarcarea artificiala a volumului de activitate.

Anul

Ponderea dosarelor nesolutionate

2003

32,07%

2004

24,85%

2005

29,42%

2006

42,29%

2007

37,63%

4. Incarcatura pe procuror.

Raportarea volumului de activitate la numarul de procurori aflati efectiv in schema DNA, atat in structura centrala cat si structura teritoriala, releva gradul de incarcare individuala a acestora, fiind un prim indicator pentru eficienta institutiei.

Astfel, in 2003 fiecare procuror al DNA a avut de solutionat in medie cate 24,49 dosare pe an, din care a solutionat, prin rechizitoriu sau solutie de netrimitere in judecata in medie un numar de 10, 45 dosare. In medie, un procuror DNA a intocmit in 2003 un numar de 1,60 rechizitorii pe an.

In 2004, incarcatura a fost de 22,27 dosare de solutionat, fiecare procuror solutionand efectiv, in medie, 12,41 dosare pe an. A intocmit 1,53 rechizitorii pe an.

In 2005, un procuror a avut 20,84 dosare de solutionat, din care a solutionat 14,71 dosare pe an si a intocmit 1,00 rechizitorii.

In 2006, un procuror a avut 22,16 dosare de solutionat, a solutionat 13,83 dosare si a intocmit 1,07 rechizitorii.

In 2007, incarcatura a fost de 26,55 dosare de solutionat pe procuror, a solutionat 16,56 si a intocmit 1,33 rechizitorii pe an.

Calculat la perioada efectiva de munca (magistratii au un concediu legal de odihna de 35 de zile lucratoare) rezulta ca in medie, in cei 5 ani de existenta a DNA, fiecare procuror apartinand acestei structuri a solutionat 1,35 dosare pe luna de activitate, din care a intocmit un rechizitoriu odata la 435 de zile de activitate.

Pentru comparatie, in 2005, cei 1896 procurori din Ministerul Public (parchetele de pe langa judecatorii, tribunale si Inalta Curte de Casatie si Justitie, inclusiv DIICOT) au avut de solutionat 350.850 de dosare, din care 44.023 au fost solutionate prin rechizitoriu. Scazand activitatea proprie DNA, rezulta ca fiecare procuror din structura parchetelor obisnuite a avut de solutionat pe an un numar de 183,82 dosare ( de peste 9 ori mai mult decat un procuror DNA) si a intocmit 23,16 rechizitorii (de exact 23,16 ori mai mult). Mentionam ca datele sunt orientative, din considerente pur statistice fiind avuti in vedere toti procurorii aflati in schema parchetelor, desi doar o parte din acestia efectueaza activitate operativa, astfel incat situatia incarcaturii reale din parchete este mult mai grava.

In 2006, un numar de 1949 au solutionat 373.906 cauze, dintre care 39.995 prin rechizitoriu. Unui procuror i-a revenit in medie (prin scaderea activitatii proprii DNA) 190,50 cauze solutionate pe an, respectiv 20,45 solutionate prin rechizitoriu.

In 2007, 2153 procurori au solutionat 462.397 cauze la nivel national, din care 36.820 prin rechizitoriu, ceea ce reprezinta o medie de 213,22 cauze solutionate de fiecare procuror, respectiv 17,95 prin rechizitoriu.

Diferentele sunt evidentiate in urmatorul tabel:

An

Media de dosare solutionate an/procuror DNA

Media de dosare solutionate an/procuror MP

Media rechizitorii intocmite an/procuror DNA

Media rechizitorii intocmite an/procuror MP

2005

20,84

183,82

1,00

23,16

2006

22,16

190,50

1,07

20,45

2007

26,55

213,22

1,33

17,95

Urmeaza in Partea a III-a: Analiza financiara a activitatii DNA. Evolutia bugetului alocat institutiei. Cat costa un dosar finalizat de DNA prin rechizitoriu sau printr-o solutie de netrimitere in judecata. Cat costa activitatea unui procuror DNA.

Posted in Directia Nationala Anticoruptie | Etichetat: , , , | 20 Comments »

Cat ne costa procurorii anticoruptie? Costuri si eficienta in activitatea DNA. Partea I

Posted by procurorpanait pe Aprilie 27, 2008

1.1 Reglementare

Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) a fost înfiinţat prin OUG nr. 43/2002 şi a devenit operaţional în luna septembrie a aceluiaşi an. PNA era definit ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, care funcţionează ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public, pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ). PNA era condus de un procuror general asimilat prim-adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ. Activitatea PNA se desfăşura sub autoritatea Ministrului Justiţiei şi în coordonarea Procurorului General al Parchetului de pe lângă ICCJ. Procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie era ordonator secundar de credite, neavand buget separat de cel al PICCJ.

Ţinându-se seama de cerinţa constituţională ca parchetele să funcţioneze pe lângă instanţele de judecată, prin dispoziţiile art.I pct.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.102 din 24 octombrie 2003 a fost modificat alin.(1) al art.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, după cum urmează: „Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează, la nivel naţional, Parchetul Naţional Anticorupţie, care funcţionează pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie.”
Dispoziţiile organizatorice de la art.1 şi art.3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie au mai fost modificate, păstrând caracterul autonom al menţionatului parchet – prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.24/2004, care, în art.IV prevede: „1. După alineatul (3) al articolului 1 se introduce un nou alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:
„(31) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie coordonează Parchetul Naţional Anticorupţie, potrivit legii, prin intermediul procurorului general al acestui parchet. Coordonarea priveşte îndrumări cu caracter general referitoare la măsurile care trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor de corupţie, precum şi solicitarea de informări asupra activităţii instituţiei.”

Prin Decizia 235/2005 a Curtii Constitutionale s-a constatat că prevederile art.I pct.2 din Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.103/2004 pentru modificarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu referire la art.13 alin.(1) lit.b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43 din 4 aprilie 2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, prin care se stabileşte că sunt de competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr.78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, comise de către deputaţi şi senatori, sunt neconstituţionale.

Ca urmare a acestei decizii, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.134/2005, Parchetul Naţional Anticorupţie s-a reorganizat în Departamentul Naţional Anticorupţie. Acesta funcţionează ca structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi este independent în raport cu instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. Departamentul este coordonat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef departament, doar în ce priveşte îndrumările cu caracter general referitoare la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor de corupţie, precum şi solicitarea de informări asupra activităţii departamentului.
Departamentul Naţional Anticorupţie îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei. Aceştia efectuează urmărirea penală în cauzele prevăzute de Legea nr.78/2000, în condiţiile prevăzute de art.13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.43/2002, precum şi în cazul unor infracţiuni prevăzute în Codul penal ori în legi speciale.

1.2. Structura

DNA este format dintr-o structură centrală şi o structură teritorială. Structura teritorială este formată din 15 servicii teritoriale şi 3 birouri teritoriale.

  • Structura centrală: Secţia de combatere a corupţiei, Secţia de combaterea a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, Secţia judiciară penală;
  • Servicii teritoriale în: Alba Iulia, Bacău, Braşov, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Oradea, Piteşti, Ploieşti, Suceava, Târgu Mureş, Timişoara;
  • Birouri teritoriale în: Satu Mare, Slobozia, Târgu Jiu

2. Evolutia personalului DNA

La momentul infiintarii, OUG nr. 43/2002 prevedea in schema fostului PNA un numar de 320 posturi, din care 75 procurori, 150 ofiteri de politie judiciara, 35 specialisti si 50 personal auxiliar de specialitate si 10 personal economic si administrativ. Pana la sfarsitul anului 2002 PNA a lucrat cu o schema institutionala incompleta (doar 25 de procurori si 22 ofiteri politie judiciara).

An de an insa, situatia s-a imbunatatit spectaculos, ajungandu-se ca la 31.12.2007 sa existe efectiv un numar de 125 procurori, 161 ofiteri de politie judiciara, 51 specialisti, 135 personal auxiliar de specialitate si 40 personal economico-administrativ (total: 512 posturi ocupate).

Cele mai importante schimbari in structura personalului au avut loc in anul 2005, in urma modificarilor legislative operate prin Legea 247/2005 si a contextului politic (preluarea madatului de ministru al justitiei de Monica Macovei).

Astfel, in cursul anului 2005, au fost încadrate 83 persoane şi s-au încetat raporturile de muncă faţă de alte 88 persoane. In luna august 2005, Daniel Morar a fost numit procurorul şef al Departamentului Naţional Anticorupţie, iar în luna septembrie 2005, procurorii şefi adjuncţi ai departamentului. De asemenea, au mai fost numiţi 3 procurori şefi secţie.
Un număr de 6 procurori au fost transferaţi la Departamentul Naţional Anticorupţie, iar 13 procurori ai acestui departament au fost transferaţi la alte parchete, potrivit legii. Au fost delegaţi pe funcţii de execuţie sau de conducere un număr de 41 procurori.
Procurorul şef al Departamentului Naţional Anticorupţie, in perioada imediat urmatoare numirii lui, a numit în funcţia de procuror un număr de 15 persoane. De asemenea, a numit 6 specialişti, 34 ofiţeri şi agenţi de poliţie judiciară (după detaşarea acestora de la Ministerul Administraţiei şi Internelor) şi a încadrat 2 grefieri, 2 referenţi, 2 consilieri şi 1 şofer.

Evolutia personalului la PNA/DNA 2002-2007

Data

Procurori

Ofiteri politie judiciara

Specialisti

Personal auxiliar

Personal ec-admin

Total

31.12.2002

35

22

16

37

110

31.12.2003

91

130

31

64

57

373

31.12.2004

110

161

41

83

67

462

31.12.2005

111

149

43

76

73

452

31.12.2006

118

162

52

81

88

501

31.12.2007

125

161

51

135

40

512

Posted in Directia Nationala Anticoruptie | Etichetat: , , , | 8 Comments »

95% montaj si regie???

Posted by sorintiteica pe Aprilie 25, 2008

Interesante dezvalurile trustului Realitatea Catavencu.

In ce ne priveste, din simpla deformare profesionala, am fost curiosi sa punem cele doua inregistrari intr-un soft special de analiza audio. Nu am ajuns la concluzii defintive, pentru ca este greu fara un specialist in interpretare langa noi. De asemenea, nu vrem sa sugeram absolut nimic, desi este nefiresc si putin ciudat ca astfel de inregistrari sa apara brusc dupa cativa ani. La o analiza in fuga am stabilit ca inregistrarea nu este un continua, asa cum lasa impresia, ci dimpotriva, un montaj. Daca este si un colaj de sunete interceptate in ocazii diferite si intercalate pentru a produce anumite efecte urmeaza sa se stabileasca. Am realizat un mic extras al inregistrarii, in care am scos in evidenta „lipiturile” din cele doua intregistrari. Distrati-va si voi.

Puteti asculta fisierul aici.

Posted in Cititi si voi | Etichetat: , , , | 6 Comments »

Procurorii DIICOT/DNA si revolutia precedentului judiciar la ICCJ

Posted by ionutver pe Aprilie 24, 2008

Tariceanu s-a luat iarasi de salariile judecatorilor si procurorilor. Acestea au ajuns la un nivel aberant si depasesc orice limita, inclusiv a bunului simt. Mai mult, judecatorii au ajuns sa-si stabileasca singuri salariile, judecandu-si propriile cereri, in propriile cauze. In spatele acestor vorbe, indiferent ce spune populist si previzibil CSM-ul, cu scopul evident de a-si conserva increderea sistemului in el, se ascunde un mare adevar, cum poate nu pare la prima vedere. Pana acum nu am vazut analize serioase ale fenomenului si nici o referire la incidenta directa a normelor referitoare la conflictele de interese si incompatibilitati. Presa prefera amatorismul si asmutirea emotionala a publicului pe magistratii care-si burdusesc buzunarele in urma propriilor lor hotarari. Nici eu nu am sa detaliez acum acest subiect.

Ceea ce vreau sa scot in evidenta este o revolutie produsa in justitia noastra. Priceperea tehnica a judecatorilor si procurorilor in a-si sustine in justitie propriile interese financiare, oricat de venal ar fi, a adus avantaje nesperate si pentru populatia de rand. S-a intamplat recent, prin solutionarea de catre ICCJ a cererilor procurorilor DNA si DIICOT de a li se recunoaste gradul profesional de procurori de Parchet de pe langa ICCJ.

Pentru a putea trece peste imoralitatea unor astfel de cereri si a le admite totusi, astfel cum era colegial, ICCJ-ul a gasit cea mai comoda motivare: jurisprudenta CEDO ne obliga ca la nivelul instantei supreme sa nu existe jurisprudenta contradictorie.

Mecanismul e simplu. In recursurile declarate de procurorii DNA/DIICOT impotriva Hot nr. 819/2007 a CSM prin care nu li se recunoaste dobandirea fara concurs/examen a gradului profesional de procuror corespunzator PICCJ s-a invocat, drept motiv principal existenta unor solutii pronuntate de ICCJ prin care a recunoscut, in situatii similare, dobandirea gradului profesional respectiv. Altfel spus, s-a invocat precedentul, noutate absoluta pentru sistemul nostru de drept. Procurorii au sustinut ca atat timp cat exista o solutie de speta in care ICCJ s-a pronuntat intr-un anume fel, pentru nici o situatie asemanatoare solutia nu poate fi diferita.

Invocand recenta cauza Beian vs. Romania, in care statul roman a fost condamnat la CEDO tocmai pentru ca ICCJ nu este capabila sa asigure unificarea jurisprudentei pe care o pronunta, judecatorii supremi au trecut cu usurinta peste dilema etica in care erau pusi, dand pe linie castig de cauza.

Ei bine, din acest moment suntem martorii unei transformari fara egal a sistemului nostru de drept: consacrarea jurisprudentiala a precedentului judiciar ca izvor de drept alaturi de legea insasi.

Nimic nu va mai fi ca inainte! Toti cei care au dosare la ICCJ nu mai au altceva de facut decat sa studieze cu maxima atentie solutiile anterioare si, atunci cand identifica una multumitoare, s-o invoce in propriul lor proces, cerand, in numele principiilor conventionale, sa li se recunoasca aceeasi solutie.

Sarind in ajutorul lor le ofer argumentele folosite de ICCJ, care pot fi preluate cu tehnica copy-paste, ea insasi fiind de acum principalul instrument de documentare in vederea obtinerii unor solutii satisfacatoare la ICCJ!


Posted in Aventurile reformei | Etichetat: , , , , | 3 Comments »

Un alt scandal DNA?

Posted by procurorpanait pe Aprilie 23, 2008

Citesc un articol bomba pe un blog prieten, „Judecatori vs. DNA„. Se relateaza, destul de documentat, despre o situatie care in mod normal ar trebui sa puna pe jar justitia, sa agite spiritele prin CSM, sa dea drumul la anchete si sa se soldeze cu demisii la varf. Practic a iesit la lumina un mecanism simplu dar eficient prin care o structura importanta a sistemului judiciar, DNA-ul controleaza mersul firesc al justitiei. Din descrierea ingineriei regizate de DNA rezulta cat se poate de limpede controlul pe care acestia il exercita asupra judecatorilor si presiunea ilegala pe care o pun pe instante. Se vorbeste de complicitati ale unor judecatori, care, urmare a unor santaje sau doar a propriei lor ticalosii, pun umarul la construirea unor scenarii complicate in vederea obtinerii de catre DNA a unor solutii favorabile.

Intrucat am acordul explicit al celui ce semneaza JIR, autorul acestei postari explozive, preiau din articol pentru a va familiariza cu tema. Vom intercala propriile noastre observatii si vom aduce noi informatii in ce priveste acest scandal, propria noastra documentare mergand mult mai departe decat unde a reusit sa ajunga colegul nostru.

„De ceva vreme a izbucnit un conflict intre judecatori si procurorii DNA pe care nimeni nu indrazneste sa il dezbata. Iata istoria:
Marian Oprisan are un dosar – nr. 6811/231/2006 – la Focsani, trimis la Judecatorie de DNA inca din iunie 2006. Judecatorul constata la 14 nov 2007 (e drept, i-a luat cam mult) nulitatea intregii urmariri efectuata de DNA si dispune restituirea dosarul la Parchetul Judecatoriei pentru refacaerea urmaririi penale. Nemultumit, DNA formuleaza recurs, care ar fi trebuit judecat la Tribunalul Vrancea. In paralel insa formuleaza o cerere de stramutare, care se admite de catre ICCJ la 18 martie 2008. Astfel ca pe 21 mart 2008 acest dosar este scos de pe rol si trimis la Tribunalul Cluj, unde a fost stramutat. Ajuns la Cluj, acest dosar primeste un alt numar – nr.1302/117/2008 (desi regulamentul parca spune altceva).
Aparent, e o procedura obisnuita. Realitatea e alta:”

DNA-ul a ajuns sa fie isterizat de solutiile primite in instante, mai ales acolo unde sunt direct sanctionati pentru erori grosolane de procedura si care ii scot in evidenta carentele profesionale teribile pe care le are. Miza pe care se joaca este enorma, chiar supravietuirea acestei structuri in forma actuala. DNA-ul nu are rezultate si dincolo de retorica care a functionat vreme de 3 ani lucrul acesta e din ce in ce mai vizibil si mai greu de ascuns.

„a. Oprisan este om politic din zona Vrancei. Initial DNA a crezut ca e mai bine sa stramute dosarul si, inca pe cand acesta era la Judecatorie, a formulat o cerere de stramutare. La care insa ulterior renunta (incheierea nr.5346/18.09.2006). E de notat aceasta, caci nu prea se cunosc cazuri de retragere a cererii de stramutare formulate de parchet…”

A doua cerere de stramutare este identica cu prima cerere formulata in acelasi dosar si la care, in mod cu totul surprinzator s-a renuntat. Practic sunt copy-paste. Renuntarea la prima cerere de stramutare a facut inaplicabile pe viitor motivele invocate , intrucat in acest fel practic s-a recunoscut ca existenta acestora nu justifica masura stramutarii dosarului. In aceasta situatie, DNA-ul avea nevoie de cel putin un element de noutate in cadrul celei de a doua cereri…..

„b. Dupa ce au pierdut la fond, DNA – disperat – formuleaza o a doua cerere de stramutare in recurs, cea indicata mai sus. Printre motivele invocate se afla si demararea unei anchete contra presedintelui Tribunalului, Adrian Neacsu. Ce nu stie opinia publica este ca aceasta ancheta a fost demarata de DNA Galati in baza unei anonime care a fost scoasa la lumina taman in preajma formularii cererii de stramutare.”

Acesta este elementul de noutate de care va spuneam. Era nevoie de el pentru ca altfel DNA-ul risca sa se faca iremediabil de ras in fata ICCJ, reiterand motive pe care anterior le considerase prin semnatura procurorului sef Morar insuficiente pentru a justifica o stramutare. Noul motiv care trebuia identificat trebuia sa arunce puternice suspiciuni asupra intregului tribunal, pentru ca altfel nici vorba de stramutare. Cu cateva zile inainte de depunerea cererii de stramutare un procuror de la DNA Galati se prezinta la Vrancea pentru a lua declaratii unui numar de 6 judecatori, invocand existenta unor plangeri penale anonime pe numele lor.

Intamplator, presedintele Tribunalului Vrancea este perceput in judet, dupa cum ne spun legaturile noastre din parchet, ca un vajnic dusman personal al lui Marian Oprisan, aflat in stranse relatii cu fostul ministru al justitiei Monica Macovei si avand multe legaturi, inclusiv personale, in cadrul…..DNA. De asemenea, vreme indelungata Oprisan, printr-un ziar de casa, Monitorul de Vrancea, l-ar fi acuzat in permanenta de complicitati si supunere fata de interesele unor partide (PD) si instrument de represiune in Vrancea al … DNA-ului. Din pacate, nu am reusit sa folosim functia de cautare de pe pagina de internet a ziarului indicat, asa incat ramanem doar cu promisiunea ca vom reveni. Ceea ce stim cu siguranta este acest Neascu este presedintele SoJust, un ONG extrem de agresiv in domeniul justitiei, care declarativ militeaza pentru reforma justitiei si care de-a lungul timpului a fost de nenumarate ori acuzat ca este creatia directa a Monicai Macovei. Surprind reactiile publice ale SoJust de aparare fatisa a DNA-ului.

„c. Neacsu nu s-a lasat si a anuntat CSM, cerand o ancheta cu privire la procurorul DNA care a avansat numele lui in sustinerea cererii de stramutare. Din pacate, ceea ce a format opinia judecatorilor de la ICCJ ca dosarul trebuie scos de acolo nu a fost atat cererea de stramutare a DNA, cat mai ales referatul de informare intocmit de presedintele sectiei penale de la Curtea de Apel Galati, care este devastator la adresa colegilor sai judecatori de la Tribunalul Vrancea.”

Echipa Panait se afla in posesia sesizarilor formulate de judecatorii de la Tribunalul Vrancea. In total este vorba despre un numar de 3 si din informatiile noastre chiar saptamana aceasta un inspector procuror verifica ceea ce s-a intamplat la DNA, Serviciul Teritorial Galati, dupa ce saptamana trecuta o alta echipa s-ar fi deplasat in Vrancea. Cea mai interesanta este o sesizare formulata de presedintele tribunalului prin care se solicita apararea independentei instantei, afirmandu-se ca DNA-ul exploateaza in mod abuziv plangerile penale pe care le primeste impotriva judecatorilor, folosindu-le in mod direct pentru santaj, intimidarea acestora ori, atunci cand acest lucru nu merge, pentru a obtine solutii favorabile de felul stramutarii de care vorbim in cazul de fata. Ei bine, abia cum lucrurile devin serioase.

Este o practica curenta ca DNA-ul sa formuleze plangeri la CSM impotriva tuturor judecatorilor care pronunta hotarari ce nu corespund asteptarilor lor. S-au strans zeci si poate sute de astfel de plangeri, toate respinse de pe scaun de CSM, fiind vorba de hotarari judecatoresti ce nu pot fi cenzurate decat prin exercitarea cailor de atac. Ei bine, o astfel de presiune pare a fi considerata in momentul de fata insuficienta astfel incat s-a facut un pas mai departe si anume, folosirea direct impotriva judecatorilor a plangerilor penale inregisitrate pe numele lor. Acolo unde gasesc persoane fie mai slabe de inger fie usor santajabile efectele pot fi imediate, iar judecatorii disciplinati peste noapte. Acolo unde intampina rezistenta metodele se schimba si tehnicile de hartuiala cuprind citari la parchet, vizite inopinante ale procurorilor la instante, solicitari de dosare sau copii din dosare, totul astfel incat presiunea exercitata sa fie resimtita constant si amenintator. Insa cea mai noua metoda se pare ca este eliminarea judecatorilor incomozi din dosare prin intermediul plangerilor penale. Scenariul e simplu. Anual pe numele fiecarui judecator se inregistreaza zeci sau sute de plangeri penale, marea majoritate nesemnate si evident neintemeiate sau neserioase. Ei bine, practica curenta este ca aceste plangeri sa nu fie inregistrate drept lucrari penale ci doar petitii. In caz de nevoie insa o astfel de petitie este imediat recalificata drept lucrare penala si repartizata unui procuror iar operatiunea de intimidare poate incepe. De cele mai multe ori judecatorul renunta si sfarseste prin a formula cerere de abtinere in dosar, invocand tocmai existenta unei plangeri penale pe numele lui, in legatura mai apropiata ori nu cu dosarul pe care il solutioneaza.

Se mai vorbeste de referatul favorabil stramutarii intocmit la Curtea de Apel Galati. Si aici exista coincidente ciudate. Referatul a fost intocmit de presedintele secitiei penale a CA Galati, un fost procuror, pe numele lui Liviu Herghelegiu. Acesta nu e nimeni altul decat unul dintre judecatorii care isi dorea nu de mult numirea in celebra comisie de la cotroceni. Ei bine, SoJust este asociatia datorita careia Herghelegiu nu a mai apucat sa-l consilieze pe Presedinte, comisia fiind in cele din urma declarata intai nelegala apoi neconstitutionala si ca urmare a unor actiuni in justitie promovate de aceasta asociatie. Poate fi o intamplare, ori poate nu.

Modul cum s-a ajuns la intocmirea acestui referat este iarasi invaluit in mister. Se zvoneste ca ar fi fost redactat in forma finala doar dupa ce s-ar fi dat niste telefoane. De asemenea atunci cand pui fata in fata cererea de stramutare formulata de DNA si descrierea motivelor invocate in aceasta facute de Herghelegiu in referat se vede clar ca judecatorul are informatii in plus, ca si cand ar fi citit o alta cerere de stramutare, ori dimpotriva i s-ar fi oferit date suplimenatre, pe alte cai desigur…

Ne e greu sa intelegem, fata de precizarile facute in cele 3 sesizari depuse la CSM de care aminteam mai sus, de ce nu s-a facut o sesizare si in ce priveste continutul acestui referat, despre care se afirma ca este plin de minciuni, dupa cum urmeaza:

1. nu exista nici o situatie de incompatibilitate la sectia penala a Tribunalui Vrancea si nicidecum nu este adevarat ca nu se pot constitui complete specializate (aceasta afirmatie este extrem de grava si daca intr-adevar asa stau lucrurile este de-a dreptul suspect cum Herghelegiu a putut sa-si puna semnatura pe asa ceva).

2. nu exista rude ale judecatorilor Tribunalului Vrancea care sa lucreze in serviciile descentralizate aflate in subordinea lui Marian Oprisan (judecatorul asta e culmea- confunda o persoana cu o institutie).

3. nu este adevarat ca Oprisan ar fi dat case judecatorilor de la Tribunalul Vrancea (!). Un numar de judecatori, de la Judecatoria Focsani, detin locuinte din fondul locativ al Primariei Focsani, primite in cursul anului 2000.

„e. Tribunalul Cluj e cea mai proasta alegere. Si spun `alegere` si nu `desemnare`, fiindca judecatorii ICCJ nu trag la sorti instantele unde stramuta dosare, ci le aleg ei. Alegerea e proasta pentru ca de la Cluj sunt Morar si Tulus (sefii DNA) si acolo isi desfasoara activitatea sotia lui Tulus si colegi din SoJust ai lui Neacsu. Motiv pentru Oprisan sa ceara o noua stramutare.”

Aici lucrurile sunt de-a dreptul amuzante. Andreea Tulus este sotia procurorului Doru Tulus si judecator la Curtea de Apel Cluj Napoca. Dosarul a fost stramutat la sectia penala Tribunalului Cluj. Ei bine, sectia penala are 3 complete de recurs si in fiecare dintre aceste complete familia Tulus are cate un fin de cununie. Dosarul, evident, a nimerit la unul dintre acesti fini.

Posted in Crizele justitiei | Etichetat: , , , , , , , | 11 Comments »

Promovari la fara frecventa -Rusine!

Posted by procurorpanait pe Aprilie 5, 2008

Lucrurile sunt de acum stiute: zeci de procurori din DNA si DIICOT sunt facuti peste noapte procurori de ICCJ, adica primesc cadou cel mai inalt grad profesional pe care il poate spera un procuror. E rusinos pentru ca acei domni procurori primesc aceasta distinctie doar printr-o semnatura de pix, e drept pe o hotarare a ICCJ. Fara sa dea examene, fara concursuri, fara nici o concurenta, fara emotii, fara efort sau alta straduinta. Legea e stramba dar obligatorie mi se va spune. Judecatorii de la instanta suprema au scos la inaintare argumente juridice care probabil sunt din punct de vedere formal corecte. In 2005, cand fostul PNA s-a transformat in DNA, aceasta a fost considerata drept structura a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Modalitatea de accedere in DNA si DIICOT nu s-a bazat, asa cum s-ar crede, pe concurs, ci pe banale si necompetitive interviuri. Asa se face ca au ajuns acolo procurori de la parchete inferioare, majoritatea aflati la inceputul carierei lor profesionale, neexperimentati dar cu profilul corespunzator celor asezati voluntar de ministrul justitiei de atunci in fruntea DNA si DIICOT. Dupa cativa ani in care si-au facut treaba mai bine sau mai putin bine, acestia s-au gandit ca este bine sa traga si ultima consecinta din litera legii care prevede ca DNA-ul si DIICOT-ul functioneaza in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ.

Mai intai au cerut lucrul acesta CSM-ului. Cei de acolo au spus nu, mai degraba in baza unor argumente de minima morala. Toti ceilalti procurori dau concursuri grele, in conditii de competitie, pentru a putea promova la un parchet superior. E nevoie de functionarea efectiva o anumita perioada de timp la un parchet de un anumit grad inainte de a primi dreptul sa se inscrie la concursul de promovare. Parchetul general este un orizont indepartat, o culme profesionala a carierei, pentru multi inaccesibil si la nivelul dorintei. S-a facut practic apel la decenta procurorilor din DNA si DIICOT. Pentru ca o lege nu justifica deficitul de modestie, bun simt si cuviinta.

Procurorii nu au fost insa multumiti, au atacat hotararea CSM in justitie si, mai mult, au si castigat.

Eu nu pot sa le spun decat atat: sa va fie rusine!

Rusine pentru ca mintiti oamenii ca aveti calitatea profesionala de a fi considerati procurori ajunsi la varful carierei. Nu ati ajuns acolo pe merite, in urma unor dovezi ale unei competente profesionale de exceptie, ci din mila unei legi prost facute.

Rusine pentru ca ati introdus cupiditatea, lacomia si grobianismul intr-o meserie care ar trebui sa fie demna si morala inainte de toate.

Rusine pentru ca ati reoficializat nepotismul si arbitrariul pentru numirea in functii importante din sistemul judiciar. Ce procuror va mai dori sa participe de aici incolo la concursuri drastice pentru a incerca sa-si dovedeasca masura cunostintelor si astfel sa promoveze cu rabdare din treapta in treapta la parchete superioare? Mai bine va cere un transfer la DNA ori DIICOT si, indiferent cat si ce i se va cere pentru asta, va obtine maximul profesional ce-l poate oferi cariera de procuror.


Posted in Crizele justitiei | Etichetat: , , | Leave a Comment »