Miturile justitiei
Traim intr-o societate confruntata din ce in ce mai mult cu idei fixe, valori nenegociabile, adevaruri nedilematice, promovate cu patima, incapatanare si lipsa de toleranta pentru pareri diferite. Dialogul si dezbaterea, ca instrumente de progres, sunt ignorate si expediate in zona slabiciunilor omenesti. Daca nu-ti sustii ideile ferm, agresiv si desfiintand pe cei ce ar putea avea alte pareri inseamna ca nu esti suficient de atasat de ele si nu esti un bun atlet al adevarului. continuare
Va invitam sa identificati si sa ne transmiteti orice prejudecata, idee fixa ori mit in legatura cu justitia, magistratii ori demersurile politice referitoare la justitie. Toate aceste categorii se subsumeaza notiunii de idee preconceputa, care in genere este vehiculata si multiplicata in spatiul public fara critica si fara sa fie rezultatul unor judecati sau obsevatii proprii. Asteptam atat sa ne ajutati in identificarea acestor mituri, cat si in analizarea lor. Ne puteti transmite contributia si parerile dvs. in cuprinsul unui comentariu la prezenta pagina, ori direct pe adresa de mail procurorpanait@gmail.com. Contributiile care pot ajuta la construirea acestui proiect vor fi urcate direct pe aceasta pagina.
Autorii nu vor da drumul la comentariile de pe acest topic care nu respecta regulile de politete, contin injurii, ori constituie atacuri directe la persoane.
1. Mitosfera justitiei: mituri, credinte si prejudecati despre justitie (Motivatia)
Scris de ionutver pe mai 3, 2008
Traim intr-o societate confruntata din ce in ce mai mult cu idei fixe, valori nenegociabile, adevaruri nedilematice, promovate cu patima, incapatanare si lipsa de toleranta pentru pareri diferite. Dialogul si dezbaterea, ca instrumente de progres, sunt ignorate si expediate in zona slabiciunilor omenesti. Daca nu-ti sustii ideile ferm, agresiv si desfiintand pe cei ce ar putea avea alte pareri inseamna ca nu esti suficient de atasat de ele si nu esti un bun atlet al adevarului. Ideile nu se pot sustine cu zambetul pe buze, pentru ca ar fi dovada unui deficit de spirit razboinic. Incruntarea este starea fireasca a celui ce detine adevarul, iar impartasirea lui cu ceilalti nu este o dovada a generozitatii intelectuale ci doar o belicoasa cruciada impotriva tuturor care nu vor sa-l accepte ci mormaie impotriva lui.
Cam toate luarile de pozitie asupra temelor fundamentale referitoare la justitie sufera de incrancenare si excesiva polarizare. Nu exista perspective complementare, care impreuna sa defineasca mai cuprinzator o stare de lucruri, ci doar credinte incompatibile si judecati autarhice, care se definesc cel mai bine prin agresivitatea cu care le exclud pe toate celelalte. Nu poti sa-ti marturisesti acordul cu politica dusa de Macovei, fara sa fii catalogat drept adept al violentei si al schimbarilor facute in forta, in interesul unor grupari politice. Nu poti aprecia unele progrese din activitatea CSM, fiindca ti se va spune ca esti anti-reformist si contribui la conservarea privilegiiilor si satisfacerea intereselor de grup ale magistratilor. Daca identifici erori in activitatea DNA si le expui, vei primi imediat aprobari entuziaste din partea celor ce stiu ca DNA-ul este un instrument politic in mainile lui Basescu si ale PD-L, dar si respingeri irascibile din partea celor care stiu ca DNA-ul este noul mesia al izbavirii societatii. Daca in acelasi discurs iti expui neexclusivismul optiunilor, criticand si sustinand in acelasi timp fie CSM-ul, fie pe Morar, fie vreo actiune sau demers public, esti acuzat ca subversiv din tate partile si ti se contesta credibilitatea pe care se pare ca nu ti-o poate garanta decat fundamentalismul si integrismul optiunii.
Nu poti fi si asa si asa, nu poti avea contradictii, ci trebuie sa te angajezi ferm si neabatut uneia dintre putinele optiuni posibile. Se practica discursurile emotionale, dovezile de credinta si afectiune pentru o persoana, institutie sau idee. Sunt suspecte, prin lipsa lor de angajament ideologic, incercarile de abordare rationala, fara argumente definitive si care introduc dileme acolo unde nu este loc decat de convingeri ferme si indiscutabile.
Dezbaterea in jurul justitiei este plina de clisee, prejudecati si idei fixe. Discutiile au loc intre tabere si nu intre parteneri. Adversarii sunt clar delimitati, ai nostri fata de ai lor, DNA-ul fata de coruptia celor 322, Macovei fata de CSM-ul retrograd, procurorii intrasigenti fata de judecatorii “Bordei”, vanduti si stricati moral, reforma justitiei fata de contrareforma agresiva a sistemului, oamenii providentiali pentru justitie (Macovei, Basescu, Morar) fata de perfidia draceasca a clasei politice. Aceste valori rigide, clar delimitate si riguros polarizate, s-au transferat si inspre societate, careia ii hranesc din plin fundamentalismul si intoleranta parerilor.
Tocmai de aceea ne propunem in spatiul de fata sa demaram impreuna o actiune de inventariere a miturilor, prejudecatilor si ideilor fixe in legatura cu justitia. Vedem demersul ca pe unul de igienizare a spatiului public si a ideilor care circula in legatura cu justitia. Pe masura ce vom deveni constienti ca multe din certitudinile ce ni se servesc in permanenta prin discursuri ori presa sunt discutabile, vom intelege probabil si ca adevarurile nu sunt exclusiviste si nici intotdeauna de partea aceleasi persoane ori tabere. Va adresam invitatia si provocarea totodata sa va alaturati demersului nostru si sa punctati ceea ce vi se pare o prejudecata ori idee fixa referitoare justitie, magistrati ori deciziile politice in legatura cu politica. In sine o astfel de prejudecata nu este neaparat gresita, insa intotdeauna se bazeaza pe opinii preluate necritic si a carei autoritate se bazeaza exclusiv pe frecventa cu care este vehiculata.
Proiect procuror Panait 
lutz said
Cum e in justitia romana, exact la fel e si in facultatile de drept de stat. Iti vine sa te duci sa strangi capsuni, asa scarba te ia.
Av. Tiberiu KOVACS said
Justitia romaneasca este inca tributara mentalitatii exclusiviste, specifice evulu mediu. Aceasta afirmatie este fundamentata pe considerentul conform caruia cetateanul roman este obisnuit sa nu se implice si sa nu aiba pareri. El, cetateanul, este obisnuit sa se supuna, si sa se prosterneze neconditionat institutiilor si astfel persoanelor ce le umnaizeaza.
Atitudini negative si de critica la adresa justitiei exista si sunt justitificate in conditiile conform carora magistratii sunt intangibili/absolut de neatins,in conditiile conform carora magistratii si avocatii fac un front comun impotriva celor care critica cu argumente.
Cea mai suparatoare situatie este aceea cand justitiabilul nu are mijloace de a arata cu degetul, in timp ce magistatul, pe loc si imediat, te poate pune la colt pentru orice atitudine alta decit aceea impusa fara argument de acesta.
Magistratul roman nu stie sa asculte, promoveaza frica si puterea discretionara, facindu-ne pe noi justitiabilii niste simple unelte cuvintatoare, doar cu drept de a asaculta si executa fara comentarii orice decide magistratul(…)
Mişcarea Nictitropă said
Iată un mit : termenul „de recomandare”. Magistratul tratează termenul său ca fiind „de recomandare” chiar şi când este formulat astfel : „Judecătorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 30 de zile de la primirea acesteia” (Cpp, art. 278/1, punctul 12). În fapt, plângerea e rezolvată şi după un an. Am cerut şi părerea altor magistraţi cu blog. Toţi au reacţionat perplecşi la ideea că hotărârea dată în a 31-a zi este nu doar nulă, dar indică şi uzurparea de calităţi oficiale. După termen, judecătorul nu mai are calitatea de instanţă. Ca şi preşedintele ţării, emiţi hotărâri ori decrete exclusiv în interiorul mandatului. Ce părere aveţi ? Formulările „este obligat” şi ” cel mult 30 de zile” înseamnă „de recomandare” ? Unde, în care cod există noţiunea „termen de recomandare ” ?