Despre mine
Ma numesc Cristian Panait si sunt mort. Unii au spus ca am fost ucis, altii, chiar colegi de ai mei, ca am cedat nervos. Cert este ca am murit la datorie. Iar asta mi-o recunoaste chiar ex-procurorul general Botos, dupa o indiferenta cam lunga ce-i drept si fiindca voia sa-si multumeasca noii stapani.
Am fost Sunt procuror. Si sunt o victima a sistemului. Pentru ca am fost uitat, am sa incerc singur sa va improspatez memoria. Nu mi-am propus sa bantui. Nici nu m-ar deranja insa daca din cand in cand anumite persoane privindu-ma in ochi ar intelege ca raul provocat li se va deconta in viata de apoi.
M-am nascut 29 martie 1973 la Targoviste. Acum as avea 34 de ani. Am absolvit Universitatea Romano-Americana – Facultatea de Drept in anul 1996. In 16.06.1997 am inceput sa lucrez ca procuror la Parchetului Judecatoriei Buftea. Din 1998 am trecut la Parchetul de pe langa Judecatoria Sector 1. Din noiembrie 1999 am fost numit la Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, unde am lucrat, cu unele mici peregrinari inapoi la parchetul local, pana in 23 aprilie 2001cand am fost delegat la Parchetul de pe langa fosta Curte Suprema de Justitie.
Pe 10 aprilie 2002 m-am aruncat de la etajul 2 al blocului in care locuiam. Am murit la spital, in urma ranilor grave provocate. Brrr, sa nu-mi amintesc.
Pe vremea aceea desfasuram o ancheta dificila, dar probabil ca asta deja cunoasteti. Cine nu a auzit de cazul Lele? Eu nu vreau insa sa rememorez acele clipe si nici n-am sa va dau mura in gura adevarul.
Proiect procuror Panait 
Cristi Danilet said
Fratele meu, tu nu esti mort. Esti viu in inimile celor care au inteles ce s-a petrecut atunci. Esti un erou. Dar, ca mai toti eroii, gloria a venit de abia dupa martiraj. Calaii tai sunt inca in sistem, bine-mersi. Aparati de altii ca ei. Au impanzit intregul sistem. Este insa o generatie care se ridica, din ce in ce mai vizibil: cei care nu indura umilinta, presiunile, non-profesionismul, securismele. Sa ne punem sperante in ei, caci incetul cu incetul ii inlocuiest pe fostii…
procurorpanait said
Domnule Danilet, va multumesc pentru cuvintele frumoase. Ca si dvs, am apartinut unui sistem care nu suporta fronda, chiar daca aceasta este facuta in numele excelentei etice. Un sistem care te impinge spre nivelare si care te protejeaza doar atat timp cat nu iesi in evidenta. Cea mai mare durere pe care o am este aceea ca justitia nu are eroi. Nu are caractere puternice, destine de exceptie, oameni hotarati sa spuna liber lucrurilor pe nume. Procurorii si judecatorii se complac in comoditatea bleaga a unei profesii care le asigura securitatea fata de orice factor extern. Cum ar fi de exemplu fata de societate, adica de oameni, care din cand in cand mai ridica problema raspunderii si a responsabilitatii. Nu putem avea eroi, fiindca sistemul ii ataca si, cum s-a intamplat cu mine, ii obliga sa devina martiri. Amandoi stim cat de urate sunt lucrurile vazute din interior. Cunoastem incompetenta, grobianismul, autoritarismul, hotia multiplicata la nivelul sistemului. Eu nu am avut curajul sa fac nimic cand m-am lovit prima oara de ele. Am luat o decizie care m-a salvat de compromitere doar in ordine personala. E timpul sa le spun acum, chiar daca pentru mine e prea tarziu. Pentru ca justitia noastra nu mai are nevoie de martiri, ci de eroi. Pentru mine e prea tarziu, insa vreau sa cred ca am sadit ceva in constiintele celor pe care i-am lasat in urma.
Famglia Musat said
Salut Cristi,
iarta-ne pe noi toti ca n-am fost la inmormantarea ta, dar in drum de cimitir te astepta ucigasul. Ne-am gandit ca o famiglia era de ajuns sa-si bata joc de memoria ta. Nu cred ca aveai nevoie si de indiferenta si lasitatea noastra.
Famiglia Musat
anton raluca said
Cristi , ti-am aprins o candela la biserica si sper ca o vezi de acolo de unde esti. Roaga-l pe Arhanghelu Gheorghe sa coboare si sa mai „rareasca” din balaurii astia…din sistem
procurorpanait said
Dumnezeu sa lumineze inimile si constiintele celor ramasi pe pamant. E greu sa privesti cu manie inapoi, insa e si mai greu sa te faci ca nu observi gradul de miselie si ticalosie la care s-a ajuns. Fiecare dintre noi avem dreptul sa fim corect perceputi de contemporani. Cu atat mai mult cand vorbim de posteritate. Am si eu dreptul la o buna memorie si voi face ce tine de mine ca faptele mele coprecte sa nu fie uitate. Daca ele vor produce si efecte terapeutice nu depinde doar de mine, ci de voi si cei cativa curajosi si cu coloana ramasi in concasorul unui sistem judiciar corupt si putred.
Pismicenco T. said
Este foarte trist. Sacrificiul a fost prea mare. Familia ta suferă foarte mult. Este tare dureros. Sper din toată inima şi vreu să cred din tot sufletul meu că Bunul Dumnezeu va avea ,,grijă,, de cei care te-au determinat să faci acest pas.Şi de asemenea sper să îi macine conştiinţa şi să nu îşi găsească liniştea niciodată. Păcat de tinereţea ta.Te plâng.
dunareanu said
Nu ne-am cunoscut. Din auzite stiu ca ai refuzat sa faci o magarie la o ancheta si pentru asta te felicit.
Ana Eugenia Pacurar said
unii sunt impinsi de la spate sa alunece? totusi autopsia ce spunea pana la urma?
Adriana Popa said
Tinere Domn Panait,
Cazul tau mi-a atras atentia asupra sistemului judiciar, dupa ce, pina atunci, ignoram sistemul cu un oarece dezinteres provenit din regimul anterior. Cunoasteam de dinainte de ’89 ce insemana procuror, jude si alte cele… Instrumente bine platite in slujba puterii.
Mi-era greu sa cred ca, cei formati inainte de ’89 se vor schimba de pe o zi pe alta, doar pt ca s-a schimbat ceva in tara asta… Si nici nu s-au schimbat! aveau prea multe mizerii de aparat in tagma.
Insa in momentul in care cazul D-vs a aparut in presa, am fost realmente shocata pina unde merg fortele care manipuleaza sistemul nu doar din afara, ci mai ales dinauntrul lui . Nu a fost neaparat nevoie sa te impinga cineva d ela spate la modul fizic, ti-au distrus psihicul. M-a durut sufletul pt tine cu atit mai mult cu cit ai facut acel gest ca un refz in a te inregimenta la cerintele sistemului judiciar… Ca un refuz in a-ti murdari constiinta nedreptatind pe altii importiva propriilor convingeri, impotriva legii …
Este cu atit mai trist sa vad, la atitia ani dupa gestul tau, citi magistrati tineri se prostitueaza in sistem…
Cit de refractar oricarei schimbari in bine este sistemul judiciar.
Poate este normal, atita vreme cit reprez sai de frunte fac parte tot dintre cei „consacrati”… sau mai tineri , dar care au deprins extrem de bine „regula jocului”.
Odata, cindva, atunci cind sistemul se va primeni, nu ma indoiesc ca una dintre salile Palatului de Justitie din Romania va primi numele tau!
Pentru ca reprezinti, din pacate inca aproape singular, cu adevarat spiritul reformei in Justitia din (inca!) romanica….
ionutz said
salutări Elodiei! 😉
blogos.ro said
Blogul dumneavoastra a fost selectat de http://www.blogos.ro
Mai multe detalii la:
http://www.blogos.ro/romania%20mea.aspx
Daca va place siteul http://www.blogos.ro, va rog sa-l adaugati in blogroll. Va rog sa ne comunicati daca nu sunteti de acord cu preluarea articolelor dvs.
Va multumesc.
A. H. said
As fi putut sa jur ca pana azi nu era acel Disclaimer pe blog. De altfel am ramas cu impresia ca blogul e scris de procurori in viata.
procurorpanait said
Inca nimeni nu poate opri spiritele, fie a lui panait fie al altcuiva, sa scrie si sa se manifeste. Nu, disclaimer-ul nu era pana acum. Insa ca si pana acum Cristi Panait va semna pe blog 🙂
alexandru petria said
Curaj.
moldovan theodor said
Buna ziua D.Pocuror,ma numesc Moldovan Theodor,si in anul 2004 am fost arestat si ulterior inchis pentru tentativa la infractiunea prevazuta si pedepsita de art.211 in forma simpla.Am fost eliberat dupa 1 an si acum sunt student la Facultatea de drept din cadrul Universitatii Spiru Haret in anul 2,pe care sper sa o termin anul viitor.In decursul celor 4 ani de cand sunt in legatura directa cu domeniul Justitiei nu am vazut un procuror sau un judecator care sa faca trimitere la CEDO.As vrea ca la sfarsitul facultatii sa ajung procuror (doamne si acum mai tin inte cand eram in sala de judecata in calitate de invinuit/inculpat/arestat preventiv/detinut)nimenidintre magistrati nu s-au gandit vreodata ca au condamnat un tanar de 20 de ani pe aceea vreme la inchisoare,sclavie ,tortura,abuzuri in forma calificata.Dupa ce m-am eliberat am dat statul roman in judecata side un an si jumatate ma lupt sa mi se faca dreptate.Va rog sa retineti spre stiinta tuturor procurorilor si judecatorilor:
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTARASTE………………………..
CONDAMNA PE INCULPAT LA PEDEAPSA INCHISORII DE 1 AN SI 6 LUNI SI INTERZICEREA DREPTURILOR PREVAZUTE IN ART…………………………………
NU GASESC DOMNULE PROCUROR IN ACEA SENTIINTA CONDAMNAREA LA ABUZ FIZIC,PSIHIC,TRAUME,VIOURI ,BATAI……………………………….,SI CAND MA GANDESC CU GROAZA CA SISTEMUL PENITENCIAR AR TREBUI IN ESENTA SA FIE PAMANTUL DREPTATII INSPIRITUL LEGII CACI DE ACEEA SUNTEM TRIMISI ACOLO SPRE REEDUCARE,dar mai bine nu ma gandesc la asta,mai bine ma gandesc ca majoritatea direstorilor care au trecut prin A.N.P fosta D.G.P sunt procurori……..
ma rog,nu am vrut sa va tulbur linistea ,insa am vrut sa va arat o parte din acei oameni care sunt trimisi in spatele gratiilor pentru niste gainarii,sa va expun un punct devedere al unui om trimis de procurori si instanta,un copil de 20 de ani care nu stia ce este suferiinta,de ce nu as putea sa dau si eu o sentiinta MORALA:
PENTRU CESTE MOTIVE IN NUMELE DREPTATII SI A MORALEI,CONDAMNATII CARE AU FOST BATUTI SI UMILITI SI ABUZATI DECID:
CONDAMNA PE DIRECTORUL ADMINISTRATIEI PENITENCIARELOR DIN ACEA DATA LA PEDEAPSA INCHISORII MORALE PE VIATA.LA CONSTIINTA INCARCATA.
PE RESTUL DE FUNCTIONARI PUBLICI SUBORDONATI DIRECTORULUI A.N.P DIN TOATE PENITENCIARELE CARE AU CUNOSTIINTA SAU CHIAR AU UZAT DE FAPTELE SUS MENTIONATE LA PEDEPSE INMIITE DECAT CEA A DIRECTORULUI A.N.P.
DECIZIE DEFINITIVA SI IREVOCABILA.
cristian said
sunteti in concediu?
Eu said
Nu am sa uit cat voi trai momentele in care am lucrat impreuna.Ai fost cel mai frumos om pe care l-am cunoscut vreodata.Nu pot uita daruinta cu care lucrai.NICIODATA nu se vindeca rana pe care o am in suflet.
Adrian B said
Citesc aceste randuri,dar ma ingrozesc…de ce?Sunt un tanar absolvent de medicina sportiva,sunt si ultimul an la drept…nu-mi doresc nimic altceva in viata decat sa devin procuror .Sunt un luptator dar nu si realist,pt ca refuzam sa vad coruptia la un nivel asa mare in justitie.
Acelasi lucru il visez sau il visam si eu ,sa fac ceva in tara asta sa mearga,nu-i poti pune singur 4 roti …dar un surub poti pune. Domnule procuror Panait,avem acelasi suflet,iti scriu cu un nod in gat…vrem sa devenim luptatori drepti in fata justitiei,dar ajungem pe campul de lupta singuri,nu avem armele lor,sunt prea multi pentru noi,dar solutii speram ca vor fi.
Sunt constient ca voi avea o soarta asemantoare dumneavoastra,deoarece pt mine nu exista vreo institutie juridica mai presus sau un judecator mai drept ca Dumnezeu !
Va fi un paradox sa luam legatura,cu toate ca mi-as dori sa-mi aratati drumul bun pe care a-ti mers si sa-l continui si eu pana unde voi putea,sperand ca intr-o buna zi cineva sa-mi ceara acelasi lucru . Docendo discimus
A. H. said
Refuz sa cred ca nu mai aveti subiecte penru blog. Cristian Panait a fost redus la tacere a doua oara? Ce s-a intamplat?
Platanul said
Domnule Cristian Panait,
Pentru ca duhul dumneavoastra bantuie mai departe justitia romaneasca, suntem hotarati ca memoria gestului dumneavoastra sa insemne ceva pentru coltul de lume in care traim. O promisiune pentru intrarea in posteritare. 🙂
Va rog mult sa ma contactati pe adresa de mail.
Multumesc.
Platanul said
Domnule Cristian Panait,
Pentru ca duhul dumneavoastra bantuie mai departe justitia romaneasca, suntem hotarati ca memoria gestului dumneavoastra sa insemne ceva pentru coltul de lume in care traim. O promisiune pentru intrarea in posteritate. 🙂
Va rog mult sa ma contactati pe adresa de mail.
Multumesc.
Caterina Ionescu said
(In memoria lui Cristian Panit.)
Ca un Icar
Strig! Urlu.. Trupul meu ostenit, ființa mea nevolnică, se zbate necontenit, ca într-un vis urât. Mâinile și picioarele mi-au înțepenit sub imperiul unei forțe absurde, nemaivoind să asculte.Nu-mi pot dezlipi buzele ca să spun, pleoapele au cazut, grele, albe, ca un omăt pe mormânt.
Știu cine sunt, știu unde mă aflu și mai ales, știu de când.Sunt eu, același om care ieri își bea cafeaua de dimineață, meditând la imposibilitatea acestei cumplite situații, plângându-mi de milă în gând și cu voce tare, spunându-mi că totul s-a terminat, că nimic nu putea fi mai rău.Doamne, cât mă înșelam..Iată-mă acum gol, palid, zdrobit, zăcând pe masa aceasta rece.Deasupra cadavrului meu,dupa mai multe ore în care m-au examinat ca pe un obiect devenit deodată nefolositor, cineva a aruncat la plecare o pânză gri pe care o cunosc.Obisnuiesc să acopere cu ea morții.
Încă îl văd în fața ochilor.Nemernicul care m-a ucis era scund ,slab, cu mustața abia mijind, ironic.Un copil frumos, al cărui suflet a fost furat cu mult timp în urmă de marea mizerie a vieții.Însuși diavolul.Triumful răului asupra unei lumi din care până de curând făceam încă parte. Nu însemnam pentru el mai mult decât o pietricică.Probabil nu eram primul.Poate nici ultimul.Umbra morții pe care o aducea sub haină m-a imbrățișat deodată, izvorând parcă din el, dinăuntru, ca un foc mocnit și năprasnic.Mă paraliza.N-au fost decât câteva secunde, dupa care am simțit golul.Pluteam într-o imponderabilitate senină, ca un Icar.Aerul rece, disperarea și panica m-au facut să-mi pierd subit constiinta .M-am trezit izbit de pamant.Duritatea țărânei peste care m-am prăvălit am simțit-o până în măduvă.În scurt timp, durerea mi-a luat mințile.S-a facut liniste.Mi se parea că văd lume adunată în jur..Ucigasul meu mă veghea la căpătâi,invizibil, impasibil, calm si nepăsător, în timp ce Eleni suspina..își răsfira părul cu degetele.Îngerul meu păzitor, draga mea pierdută..Cât aș fi vrut s-o alin..
A mai rămas, cred, o singură întrebare fără răspuns-DE CE.Mă gândeam și eu la întrebarea asta, plin de furie și restriște, căutând deznădăjduit un răspuns, în timp ce-mi vedeam cunoscuții perindându-se pe la căpătâiul meu, studiindu-mă, ferindu-și privirea cu dispreț, tristețe,dezamăgire și teamă.Cei care mă plăcuseră cândva nici n-au venit, preferând să nu vadă stigmatul de temut al acelui barbat despre care hotărâsera atât de ușor, atât de urât, că nu era nimic mai mult decat un sinucigaș.Unul demn ce-i drept, ba chiar un erou, spuneau .Singurul erou pe care-l acceptau -eroul mort, eroul cazut, comod, inofensiv.Atât de puternic am fost în așa zisa mea alegere, însă atât de absurd devenisem plecând.
Cei mai destoinici dintre colegii mei s-au gândit să-mi facă un control la cap, chiar și așa, mort, ca să-și poată oferi o explicație, lor și lumii .Psihologi și psihiatri celebri mi-au creionat repede portretul debil. N-a fost nimic nelalocul lui în toată situația asta, nu m-a deranjat nimeni, nu m-a supărat nimeni.Nu m-a omorât nimeni. Să înceteze conspirațiile. Eram pur și simplu nebun.
Mă regăsesc în noaptea aceasta atât de neputincios..Sunt usor, mai liber ca păsările cerului, zbor alături de porumbeii pe care-i hrăneam cu grâu din mansardă,dar nu pot să-mi mișc un deget ca să alung afurisita aceasta de muscă ce mi s-a așezat pe frunte. Iată, în stânga mea odihneste o femeie a cărei copil a murit înainte de a se naște.S-a dus după el, sperând să nu-l piardă, a ajuns insă la fel de singură ca și mine. S-a asezat într-un colț, în întuneric, plângând lângă propriul trup.Îi știu durerea.Îi cunosc lacrimile, regret că nu-i pot vorbi.
In dreapta e un batran.El nu are pe nimeni să-l plângă.I se vede inima prin tăietura din piept, dar nu-i pasă.Se plimbă de ici colo, rugându-se mereu.Înconjoară camera la nimereală, trecând prin mobila de metal, prin pereți, sporovăind fără pauză, ca un apucat.Se oprește lângă mine, fixându-mă cu ochi blânzi,de o înțelepciune stranie.”Nu te uita înapoi”, îmi spune.”Nu te uita înapoi, auzi? Nimic nu va mai fi la fel.” Sper…S-a făcut dimineață,străzile Bucureștiului sunt încă pustii.
Liniștea asta îmi aduce aminte de tine, un vis de demult.Zâmbeai, cochetă, în timp ce eu vâsleam.Marea, pe care o cunoșteam amândoi prima oară, ne era leagăn.Ieșisem în larg să vedem răsăritul.Râdeai, frumoasă și senină, ca o zeiță cu umărul dezgolit în bluza ta înflorată, coborâtă dintr-un basorelief fantastic.Ce mult timp a trecut de atunci și cât am rătăcit.
Stau singur, iubita mea, singur printre morți, dar știi..sunt totuși mai viu ca oricând..
(K.I.,2007)
Telly said
Am intrat in 2009 – inca mai astept sa apara ceva pe-aici… !
Majoritatea comentariilor sunt de bun simt – sper sa nu (mai) apara (si) frustrati pe acest blog… !
Astept si alte subiecte … ! Voi reveni – cu placere !
Mişcarea Nictitropă said
Cristian Panait spune : justiţia nu are „oameni hotărâţi să spună lucrurilor pe nume. Procurorii şi judecătorii se complac în comoditatea bleagă a unei profesii care le asigură securitatea faţă de orice factor extern”.
E o ficţiune ce a murit în doi ani dimpreună cu toate iluziile : oameni hotărâţi, lucruri spuse pe nume etc. Au rezistat doar comoditatea şi securitatea personală.
vanatorul said
D-zeu sa te odihneasca Cristian si fii fericit caci de securitatea ta se ocupa Arhanghelul Mihail, fiindca El este ocrotitorul legii si al dreptatii in veci. Totusi ai plecat prea repede…..ori te-au grabit altii din spate…… Ar fi trebuit sa trimiti si tu spre Iad ceva diavoli. caci mi-ai lasat prea multi sa ma lupt cu ei. Tu i-ai vazut bine? apar sub toate formele securistice:….preoti, primari, parlamentari, presedinti, judecatori, procurori, ofiteri, directori de banci si agentii nationale …. prind functii bune dracii chiar si pensii bune etc. Meseria lor este sa faca bani, sa distruga destine, vieti, chiar si popoare, caci pentru ei este o rusine sa isi pastreze juramantul dat in fata poporului si al lui Dumnezeu. Eminescu si-ar fi dorit sa fie impartiti in doua cete: ” smintiti si misei”, dar din enumerarea de mai sus ce imparteala sa mai facem!? Oare suntem un popor pierzant? Cat timp mai exista speranta eu ii voi vana si voi lupta sa ii lichidez. Mi-ar placea sa-i exorcizez pe cei intrupati in seCuristi acoperiti ca acestia sunt cei mai infecti si perversi, ei au meserii duble, triple si trebuie sa ii caut in Bibliile spionilor. Am treaba grea. Daca m-ai putea ajuta de acolo as lupta mai usor caci tu i-ai putea asculta cum ma asculta si ei pe mine permanent…stii ce greu este sa ti-o ia cineva inainte cu o secunda? se da totul peste cap, de aceea te rog sa le bruiezi creierii sa nu mai poata face atata rau. Acum ma rog pentru un coleg de al tau procuror militar sa il lumineze Dumnezeu si sa ii de-a curaj sa lupte impotriva diavolului, a santajului si infractorilor din sistem……
speeder86me said
Azi am reusit sa descopar aceste randuri.Cu acelasi tremur cu care in clasa a IX-a ma uitam la televizor si vedeam un om cu ochii vii ,par carunt si alura nobila ,in speta Gian Carlo Caselli – continuatorul muncii lui Giovanni Falcone.Emotii se revarsa ,si stiu ca in afara de virtuti precum credinta ,curajul ,bunatatea …nimic nu este mai sfant.A urmat o facultate de drept in care am incercat sa invat despre ce inseamna actul de justitie,si da ,recunosc – nu stiu nimic despre actul de justitie.Aveam nevoie de un erou ,si peste tot pe unde am trecut am incercat sa las urme ale unui semntiment ce nu poate fi falsificat.Acum ,descoperind povestea domnului procuror Panait ,imi dau seama ca eroii sunt vii …banal nu acest entuziasm …dar nu il voi pierde pentru ca am ochii vii ,sclipind la fel ca atunci cand bunica imi arata brevetul bunicului meu ,prizonier in Siberia.
Ei ne sunt calauzitorii,dar Zei ai Cunoasterii ,noi cei tineri avem nevoie de indrumarea voastra pentru ca noi vom fi singurii care vom duce mai departe invataturile voastre …
http://www.speeder86me.wordpress.com
neuronos said
Panait esti un exemplu ce nu trebuie urmat in finalitatea lui!
Nu e voie sa pleci dincolo decat dupa ce trimiti cel putin zece inintea ta !
Imi pare rau ca nu pot pune un link catre acest blog ! Pacat !
Oricum . . . Respect si sunt printe cei care nu Uita, pot sa mor dar nu Uit !
Ce naivi ca niste copii sunteti !
Nu va mai amagiti cu identitatea ascunsa pe net ! SRI are pana si cuvintele modificate si sterse scrise vreodata pe net de „target” !
Oricum daca vrea te elimina insa asta e partea cea mai delicata !
Astept propuneri de link findca vreau sa pun linkuri catre oameni ai legi !
Cu respect !
Fănuţa said
Exista viata si dupa moarte, v-o spun in calitate de absolvent de teologie (teolog suna cam ptretentios).
Prin urmare, indiferent de unde, ne putei da si noua o mana de ajutor.
De aceea indraznesc sa va invit sa va alaturati campaniei ce tocmai am lansat-o: (Eu) Sustin medierea.
Pentru detalii, va invit aici: http://medierea.wordpress.com/2010/01/26/campanie-online-eu-sustin-medierea/
Multumim anticipat.
Toate cele bune. 🙂