Un alt scandal DNA?

Citesc un articol bomba pe un blog prieten, “Judecatori vs. DNA“. Se relateaza, destul de documentat, despre o situatie care in mod normal ar trebui sa puna pe jar justitia, sa agite spiritele prin CSM, sa dea drumul la anchete si sa se soldeze cu demisii la varf. Practic a iesit la lumina un mecanism simplu dar eficient prin care o structura importanta a sistemului judiciar, DNA-ul controleaza mersul firesc al justitiei. Din descrierea ingineriei regizate de DNA rezulta cat se poate de limpede controlul pe care acestia il exercita asupra judecatorilor si presiunea ilegala pe care o pun pe instante. Se vorbeste de complicitati ale unor judecatori, care, urmare a unor santaje sau doar a propriei lor ticalosii, pun umarul la construirea unor scenarii complicate in vederea obtinerii de catre DNA a unor solutii favorabile.

Intrucat am acordul explicit al celui ce semneaza JIR, autorul acestei postari explozive, preiau din articol pentru a va familiariza cu tema. Vom intercala propriile noastre observatii si vom aduce noi informatii in ce priveste acest scandal, propria noastra documentare mergand mult mai departe decat unde a reusit sa ajunga colegul nostru.

“De ceva vreme a izbucnit un conflict intre judecatori si procurorii DNA pe care nimeni nu indrazneste sa il dezbata. Iata istoria:
Marian Oprisan are un dosar – nr. 6811/231/2006 – la Focsani, trimis la Judecatorie de DNA inca din iunie 2006. Judecatorul constata la 14 nov 2007 (e drept, i-a luat cam mult) nulitatea intregii urmariri efectuata de DNA si dispune restituirea dosarul la Parchetul Judecatoriei pentru refacaerea urmaririi penale. Nemultumit, DNA formuleaza recurs, care ar fi trebuit judecat la Tribunalul Vrancea. In paralel insa formuleaza o cerere de stramutare, care se admite de catre ICCJ la 18 martie 2008. Astfel ca pe 21 mart 2008 acest dosar este scos de pe rol si trimis la Tribunalul Cluj, unde a fost stramutat. Ajuns la Cluj, acest dosar primeste un alt numar – nr.1302/117/2008 (desi regulamentul parca spune altceva).
Aparent, e o procedura obisnuita. Realitatea e alta:”

DNA-ul a ajuns sa fie isterizat de solutiile primite in instante, mai ales acolo unde sunt direct sanctionati pentru erori grosolane de procedura si care ii scot in evidenta carentele profesionale teribile pe care le are. Miza pe care se joaca este enorma, chiar supravietuirea acestei structuri in forma actuala. DNA-ul nu are rezultate si dincolo de retorica care a functionat vreme de 3 ani lucrul acesta e din ce in ce mai vizibil si mai greu de ascuns.

“a. Oprisan este om politic din zona Vrancei. Initial DNA a crezut ca e mai bine sa stramute dosarul si, inca pe cand acesta era la Judecatorie, a formulat o cerere de stramutare. La care insa ulterior renunta (incheierea nr.5346/18.09.2006). E de notat aceasta, caci nu prea se cunosc cazuri de retragere a cererii de stramutare formulate de parchet…”

A doua cerere de stramutare este identica cu prima cerere formulata in acelasi dosar si la care, in mod cu totul surprinzator s-a renuntat. Practic sunt copy-paste. Renuntarea la prima cerere de stramutare a facut inaplicabile pe viitor motivele invocate , intrucat in acest fel practic s-a recunoscut ca existenta acestora nu justifica masura stramutarii dosarului. In aceasta situatie, DNA-ul avea nevoie de cel putin un element de noutate in cadrul celei de a doua cereri…..

“b. Dupa ce au pierdut la fond, DNA – disperat – formuleaza o a doua cerere de stramutare in recurs, cea indicata mai sus. Printre motivele invocate se afla si demararea unei anchete contra presedintelui Tribunalului, Adrian Neacsu. Ce nu stie opinia publica este ca aceasta ancheta a fost demarata de DNA Galati in baza unei anonime care a fost scoasa la lumina taman in preajma formularii cererii de stramutare.”

Acesta este elementul de noutate de care va spuneam. Era nevoie de el pentru ca altfel DNA-ul risca sa se faca iremediabil de ras in fata ICCJ, reiterand motive pe care anterior le considerase prin semnatura procurorului sef Morar insuficiente pentru a justifica o stramutare. Noul motiv care trebuia identificat trebuia sa arunce puternice suspiciuni asupra intregului tribunal, pentru ca altfel nici vorba de stramutare. Cu cateva zile inainte de depunerea cererii de stramutare un procuror de la DNA Galati se prezinta la Vrancea pentru a lua declaratii unui numar de 6 judecatori, invocand existenta unor plangeri penale anonime pe numele lor.

Intamplator, presedintele Tribunalului Vrancea este perceput in judet, dupa cum ne spun legaturile noastre din parchet, ca un vajnic dusman personal al lui Marian Oprisan, aflat in stranse relatii cu fostul ministru al justitiei Monica Macovei si avand multe legaturi, inclusiv personale, in cadrul…..DNA. De asemenea, vreme indelungata Oprisan, printr-un ziar de casa, Monitorul de Vrancea, l-ar fi acuzat in permanenta de complicitati si supunere fata de interesele unor partide (PD) si instrument de represiune in Vrancea al … DNA-ului. Din pacate, nu am reusit sa folosim functia de cautare de pe pagina de internet a ziarului indicat, asa incat ramanem doar cu promisiunea ca vom reveni. Ceea ce stim cu siguranta este acest Neascu este presedintele SoJust, un ONG extrem de agresiv in domeniul justitiei, care declarativ militeaza pentru reforma justitiei si care de-a lungul timpului a fost de nenumarate ori acuzat ca este creatia directa a Monicai Macovei. Surprind reactiile publice ale SoJust de aparare fatisa a DNA-ului.

“c. Neacsu nu s-a lasat si a anuntat CSM, cerand o ancheta cu privire la procurorul DNA care a avansat numele lui in sustinerea cererii de stramutare. Din pacate, ceea ce a format opinia judecatorilor de la ICCJ ca dosarul trebuie scos de acolo nu a fost atat cererea de stramutare a DNA, cat mai ales referatul de informare intocmit de presedintele sectiei penale de la Curtea de Apel Galati, care este devastator la adresa colegilor sai judecatori de la Tribunalul Vrancea.”

Echipa Panait se afla in posesia sesizarilor formulate de judecatorii de la Tribunalul Vrancea. In total este vorba despre un numar de 3 si din informatiile noastre chiar saptamana aceasta un inspector procuror verifica ceea ce s-a intamplat la DNA, Serviciul Teritorial Galati, dupa ce saptamana trecuta o alta echipa s-ar fi deplasat in Vrancea. Cea mai interesanta este o sesizare formulata de presedintele tribunalului prin care se solicita apararea independentei instantei, afirmandu-se ca DNA-ul exploateaza in mod abuziv plangerile penale pe care le primeste impotriva judecatorilor, folosindu-le in mod direct pentru santaj, intimidarea acestora ori, atunci cand acest lucru nu merge, pentru a obtine solutii favorabile de felul stramutarii de care vorbim in cazul de fata. Ei bine, abia cum lucrurile devin serioase.

Este o practica curenta ca DNA-ul sa formuleze plangeri la CSM impotriva tuturor judecatorilor care pronunta hotarari ce nu corespund asteptarilor lor. S-au strans zeci si poate sute de astfel de plangeri, toate respinse de pe scaun de CSM, fiind vorba de hotarari judecatoresti ce nu pot fi cenzurate decat prin exercitarea cailor de atac. Ei bine, o astfel de presiune pare a fi considerata in momentul de fata insuficienta astfel incat s-a facut un pas mai departe si anume, folosirea direct impotriva judecatorilor a plangerilor penale inregisitrate pe numele lor. Acolo unde gasesc persoane fie mai slabe de inger fie usor santajabile efectele pot fi imediate, iar judecatorii disciplinati peste noapte. Acolo unde intampina rezistenta metodele se schimba si tehnicile de hartuiala cuprind citari la parchet, vizite inopinante ale procurorilor la instante, solicitari de dosare sau copii din dosare, totul astfel incat presiunea exercitata sa fie resimtita constant si amenintator. Insa cea mai noua metoda se pare ca este eliminarea judecatorilor incomozi din dosare prin intermediul plangerilor penale. Scenariul e simplu. Anual pe numele fiecarui judecator se inregistreaza zeci sau sute de plangeri penale, marea majoritate nesemnate si evident neintemeiate sau neserioase. Ei bine, practica curenta este ca aceste plangeri sa nu fie inregistrate drept lucrari penale ci doar petitii. In caz de nevoie insa o astfel de petitie este imediat recalificata drept lucrare penala si repartizata unui procuror iar operatiunea de intimidare poate incepe. De cele mai multe ori judecatorul renunta si sfarseste prin a formula cerere de abtinere in dosar, invocand tocmai existenta unei plangeri penale pe numele lui, in legatura mai apropiata ori nu cu dosarul pe care il solutioneaza.

Se mai vorbeste de referatul favorabil stramutarii intocmit la Curtea de Apel Galati. Si aici exista coincidente ciudate. Referatul a fost intocmit de presedintele secitiei penale a CA Galati, un fost procuror, pe numele lui Liviu Herghelegiu. Acesta nu e nimeni altul decat unul dintre judecatorii care isi dorea nu de mult numirea in celebra comisie de la cotroceni. Ei bine, SoJust este asociatia datorita careia Herghelegiu nu a mai apucat sa-l consilieze pe Presedinte, comisia fiind in cele din urma declarata intai nelegala apoi neconstitutionala si ca urmare a unor actiuni in justitie promovate de aceasta asociatie. Poate fi o intamplare, ori poate nu.

Modul cum s-a ajuns la intocmirea acestui referat este iarasi invaluit in mister. Se zvoneste ca ar fi fost redactat in forma finala doar dupa ce s-ar fi dat niste telefoane. De asemenea atunci cand pui fata in fata cererea de stramutare formulata de DNA si descrierea motivelor invocate in aceasta facute de Herghelegiu in referat se vede clar ca judecatorul are informatii in plus, ca si cand ar fi citit o alta cerere de stramutare, ori dimpotriva i s-ar fi oferit date suplimenatre, pe alte cai desigur…

Ne e greu sa intelegem, fata de precizarile facute in cele 3 sesizari depuse la CSM de care aminteam mai sus, de ce nu s-a facut o sesizare si in ce priveste continutul acestui referat, despre care se afirma ca este plin de minciuni, dupa cum urmeaza:

1. nu exista nici o situatie de incompatibilitate la sectia penala a Tribunalui Vrancea si nicidecum nu este adevarat ca nu se pot constitui complete specializate (aceasta afirmatie este extrem de grava si daca intr-adevar asa stau lucrurile este de-a dreptul suspect cum Herghelegiu a putut sa-si puna semnatura pe asa ceva).

2. nu exista rude ale judecatorilor Tribunalului Vrancea care sa lucreze in serviciile descentralizate aflate in subordinea lui Marian Oprisan (judecatorul asta e culmea- confunda o persoana cu o institutie).

3. nu este adevarat ca Oprisan ar fi dat case judecatorilor de la Tribunalul Vrancea (!). Un numar de judecatori, de la Judecatoria Focsani, detin locuinte din fondul locativ al Primariei Focsani, primite in cursul anului 2000.

“e. Tribunalul Cluj e cea mai proasta alegere. Si spun `alegere` si nu `desemnare`, fiindca judecatorii ICCJ nu trag la sorti instantele unde stramuta dosare, ci le aleg ei. Alegerea e proasta pentru ca de la Cluj sunt Morar si Tulus (sefii DNA) si acolo isi desfasoara activitatea sotia lui Tulus si colegi din SoJust ai lui Neacsu. Motiv pentru Oprisan sa ceara o noua stramutare.”

Aici lucrurile sunt de-a dreptul amuzante. Andreea Tulus este sotia procurorului Doru Tulus si judecator la Curtea de Apel Cluj Napoca. Dosarul a fost stramutat la sectia penala Tribunalului Cluj. Ei bine, sectia penala are 3 complete de recurs si in fiecare dintre aceste complete familia Tulus are cate un fin de cununie. Dosarul, evident, a nimerit la unul dintre acesti fini.

Interceptarile telefonice intre procedura si arbitrariu

Urmarim cu ingrijorare modul cum se reflecta in presa incercarile de modificare a codului de procedura penala in ce priveste interceptarile convorbirilor telefonice, a inregistrarilor in mediu ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace de supravghere. Ceea ce ne frapeaza este pe de o parte amatorismul discutiilor purtate in comisia juridica a Camerei Deputatilor, iar pe de alta parte furia cu care reprezentanti ai societatii civile sustin solutii legislative menite sa afecteze direct drepturi si libertati a cetatenilor. Acest lucru denota ca de fapt asistam iarasi la o polarizare si politizare a unor discutii care trebuiau sa aiba un caracter pur tehnic.

Incerc o introducere pe intelesul oricui in tema.

In momentul de fata interceptarea convorbirilor telefonice este reglementata intr-o sectiune distincta a codului de procedura penala, in cadrul capitolului II, intitulat Mijlocele de proba. Articolele propriu-zise care permit autorizarea unor interceptari nu fac in mod direct referire la momentul in care acestea pot fi solicitate, respectiv aprobate de instanta. In practica curenta, cerererile de autorizare a interceptarilor sunt facute dupa inceperea in rem a urmaririi penale, tocmai in vederea documentarii activitatii presupus infractionale. In momentul de fata, atunci cand organele de ancheta au indicii cu privire la savarsirea unor infractiuni au doua posibilitati la indemana: daca cunosc identitatea persoanei banuite de savarsirea faptei incep urmarirea penala impotriva acelei persoane, care dobandeste calitatea de invinuit, iar daca nu au indici cu privire la identitatea faptuitorilor incep urmarirea penala in rem, tocmai in vederea identificarii participantilor la activitatea infractionala. Odata inceputa urmarirea penala avem din punct de evedere formal un proces penal, care nu se poate desfasura decat dupa reguli extrem de stricte, tocmai pentru a evita orice arbitrariu. Pentru activitatea organului de urmarire penala anterioara inceperii urmaririi penale nu exista un cadru legal similar, neexistand de pilda dreptul la aparare, dreptul de a fi citat, dreptul de a propune probe, ori obligatiile corelative ale anchetatorului.

Ei bine, miza discutiilor actuale este stabilirea momentului in care se poate dispune ascultarea convorbirilor telefonice ale unui cetatean oarecare. 

Este nevoie sau nu sa avem inceput procesul penal pentru asta?

 Daca spunem ca nu, inseamna ca oricare dintre noi poate fi ascultat la simpla dorinta a unui procuror, indiferent daca datele si informatiile detinute de acesta nu justifica din punct de vedere formal masura procesuala mult mai putin grava a inceperii urmaririi penale. Pe de alta parte, potrivit legii (art 200 cpp) urmarirea penala este necesara tocmai pentru ”strangerea probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si stabilirea raspunderii acestora”, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata“. Urmarirea penala este necesara deci tocmai pentru a strange probele in vederea documentarii savarasirii unei infractiuni, acestea neputand fi obtinute decat in acest cadru si niciodata in afara lui. Daca inregistrarile nu sunt facute in vederea obtinerii de probe in procesul penal, atunci pentru ce sunt facute?

Iata de ce intrega discutie este de fapt un fals, iar atunci cand Kovesi face afirmatii prapastioase in legatura cu ce rai ai infractorilor pregatesc deputatii (“transformam tara intr-un off-shore al infractorilor”) de fapt induce cu buna stiinta populatia in eroare, urmarind pe ascuns recunoasterea unui discretionarism absolut pentru procurorii din subordinea sa. In statul politienesc oricine poate fi ascultat oricand. In statul de drept limitarea dreptului la viata privata (art 8 din Conventia europena)  este posibila, insa doar cu asigurarea a suficiente garantii impotriva oricarui arbitrariu.

Desigur, surprinde tacerea vinovata a ong-urilor care au ca scop apararea drepturilor omului, a celor care teoretic lupta pentru promovarea libertatilor fundamentale, a asociatiilor de judecatori, a profesionistilor dreptului… Dar, de fapt,  ce mai e surprinzator in tarisoara noastra?

 

Sa ne amuzam cu Funar

Intrucat suntem intr-o saptamana in care ar trebui sa fim mai relaxati, mai putin incruntati si mai rabdatori cu erorile celor din jurul nostru va propunem un mic concurs: Cea mai trasnita propunere legislativa sau Cum se rateaza un subiect serios.

Unic concurent si de departe castigator cu coronita d-ul senator Gheorge Funar.

In februarie 2007, d-ul senator, impreuna cu cativa semnatari de ocazie, depun la Senat o fascinanta “Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare“. Titulatura serioasa ascunde un continut sugubat. Propunerile de modificare a Legii 304/2004 sunt urmatoarele:

- “se interzice procurorilor sa intre sau sa iasa din salile de judecata, (nb:virgula senatorilor) impreuna cu completul“;

- procurorii “participa, in conditiile legii, la sedintele de judecata unde indeplinesc rolul de avocat al Statului, iar locul lor se afla in banca avocatilor“;

E evident ca d-ul senator a ratat sibilinic punerea serioasa in discutie a doua probleme fundamentale legate de statutul procurorilor: garantiile privind impartialitatea si aparenta de impartialitate a instantelor de judecata si natura functiei de magistrat de parchet.

NB: Va punem la dispozitie Hotararea nr. 111/2000 a CSM intitulata Regulamentul privind organizarea salilor de sedinta din instantele judecatoresti, precum si un punct de vedere mai recent al CSM care reitereaza obligativitatea acesteia. Altfel spus, Funar avea o intuitie buna: locul procurorilor nu este langa judecatori, asta indiferent de cine stinge ultimul lumina in sala de judecata.

Eroare judiciara sau cum iti trece cheful de glosari teoretice

In seara asta am citit un material care m-a cam tulburat. Mi-a cam risipit cheful de a mai face analize prea subtile referitoare la nefericitul asta de sistem judiciar.

“Un iesean care a stat peste 3 ani de zile arestat pentru o crima asupra unei femei a fost scos basma curata dupa 8 ani. Un procuror criminalist a strins probe impotriva lui, l-a arestat si l-a trimis in judecata. Doua instante l-au gasit nevinovat, iar o a treia a trimis dosarul inapoi la Parchet pentru refacerea cercetarilor.

Un al doilea procuror criminalist a luat toata vina de pe umerii celui acuzat, spunind ca nu el a comis crima. Pina sa obtina aceasta solutie in dosar, barbatul a petrecut 3 ani de zile in arest si in penitenciar. Procurorul care l-a trimis in judecata sustine si acum ca el este criminalul. Cel de-al doilea sustine ca acesta a fost o victima a justitiei.”

sursa: Ziarul de Iasi, 16 aprilie 2008

Este vorba despre un om care sufera cat se poate de concret si fizic din cauza unui mecanism de zdrobire a destinelor preluat ca atare dintr-un comunism in care indivizii nu contau in fata sistemului. Pe langa grozavia incaierarii unor procurori pe suferinta omului, uitati-va numai la perioada arestului preventiv. 3 ani de zile, intr-un spatiu al civilizatiei (europa) in care nici pentru terorism sau alte infractiuni grave nu se sta atat. Intamplator il cunosc pe Vali Iordan si am deplina incredere in judecata lui profesionala. Insa acest lucru conteaza prea putin, pentru ca indiferent ce se va intampla, dupa 3 ani de arest preventiv si 8 ani de procese, va fi greu ca cel trecut prin asa ceva sa primeasca o justa reparatie.

Promovari la fara frecventa -Rusine!

Lucrurile sunt de acum stiute: zeci de procurori din DNA si DIICOT sunt facuti peste noapte procurori de ICCJ, adica primesc cadou cel mai inalt grad profesional pe care il poate spera un procuror. E rusinos pentru ca acei domni procurori primesc aceasta distinctie doar printr-o semnatura de pix, e drept pe o hotarare a ICCJ. Fara sa dea examene, fara concursuri, fara nici o concurenta, fara emotii, fara efort sau alta straduinta. Legea e stramba dar obligatorie mi se va spune. Judecatorii de la instanta suprema au scos la inaintare argumente juridice care probabil sunt din punct de vedere formal corecte. In 2005, cand fostul PNA s-a transformat in DNA, aceasta a fost considerata drept structura a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Modalitatea de accedere in DNA si DIICOT nu s-a bazat, asa cum s-ar crede, pe concurs, ci pe banale si necompetitive interviuri. Asa se face ca au ajuns acolo procurori de la parchete inferioare, majoritatea aflati la inceputul carierei lor profesionale, neexperimentati dar cu profilul corespunzator celor asezati voluntar de ministrul justitiei de atunci in fruntea DNA si DIICOT. Dupa cativa ani in care si-au facut treaba mai bine sau mai putin bine, acestia s-au gandit ca este bine sa traga si ultima consecinta din litera legii care prevede ca DNA-ul si DIICOT-ul functioneaza in cadrul Parchetului de pe langa ICCJ.

Mai intai au cerut lucrul acesta CSM-ului. Cei de acolo au spus nu, mai degraba in baza unor argumente de minima morala. Toti ceilalti procurori dau concursuri grele, in conditii de competitie, pentru a putea promova la un parchet superior. E nevoie de functionarea efectiva o anumita perioada de timp la un parchet de un anumit grad inainte de a primi dreptul sa se inscrie la concursul de promovare. Parchetul general este un orizont indepartat, o culme profesionala a carierei, pentru multi inaccesibil si la nivelul dorintei. S-a facut practic apel la decenta procurorilor din DNA si DIICOT. Pentru ca o lege nu justifica deficitul de modestie, bun simt si cuviinta.

Procurorii nu au fost insa multumiti, au atacat hotararea CSM in justitie si, mai mult, au si castigat.

Eu nu pot sa le spun decat atat: sa va fie rusine!

Rusine pentru ca mintiti oamenii ca aveti calitatea profesionala de a fi considerati procurori ajunsi la varful carierei. Nu ati ajuns acolo pe merite, in urma unor dovezi ale unei competente profesionale de exceptie, ci din mila unei legi prost facute.

Rusine pentru ca ati introdus cupiditatea, lacomia si grobianismul intr-o meserie care ar trebui sa fie demna si morala inainte de toate.

Rusine pentru ca ati reoficializat nepotismul si arbitrariul pentru numirea in functii importante din sistemul judiciar. Ce procuror va mai dori sa participe de aici incolo la concursuri drastice pentru a incerca sa-si dovedeasca masura cunostintelor si astfel sa promoveze cu rabdare din treapta in treapta la parchete superioare? Mai bine va cere un transfer la DNA ori DIICOT si, indiferent cat si ce i se va cere pentru asta, va obtine maximul profesional ce-l poate oferi cariera de procuror.

Un colaps financiar in justitie asteptat?

Justitia e in plina dezintegrare. Sunt uimit cu cat amatorism abordeaza presa realitatile din interiorul sistemului judiciar. Iar asta nu pentru ca nu ar avea acces la suficiente informatii, ci pur si simplu din ignoranta. Chiar slabele critici care mai exista pe aici pe colo vizeazeaza doar aspecte nesemnificative si spectaculoase prin ele insele. Cum ar fi de exemplu aparitia dezagreabila a presedintelui CSM, Lidia Barbulescu. Sau vesnicile probleme cu salariile umflate si reglate chiar prin intermediul colegilor din instante. O astfel de lacomie arata cam ce demnitati invart si desfac dosarele oamenilor, insa doar atat.

Situatia reala este insa mult mai grava, iar apropierea de un dezastru este iminenta. Parchetele si instantele se afla in plina criza financiara, permitandu-si cu greu chiar cheltuielile absolut necesare pentru desfasurarea activitatii. Nu exista suficiente fonduri pentru emiterea de citatii, pentru acoperirea utilitatilor, pentru achizitionarea hartiei de xerox (alea din fonduri Phare). Daca vrei sa chemi martori la audiere trebuie sa te gandesti bine daca nu e mai potrivit sa suni politistul din comuna si sa-i ceri sa ti-l aduca pe vorbe. Cu instantele e mai greu, ca judecatorii nu prea au autoritate la politisti. Oare de ce s-a ajuns aici? Simplu, pentru ca Guvernul nu a alocat de la inceputul anului bani suficienti pentru justitie. Adica e un colaps anuntat si probabil asteptat. Fata de anul 2007, in 2008 s-a alocat un buget cam de 81% din necesarul solicitat. Asta in conditiile in care de la 1 ianuarie 2007 numai costul trimiterilor postale (corespondenta, citatii) – unde Posta Romana detine un nefericit monopol – a crescut de 4 ori.

Ca veni vorba de Posta Romana. Pana in 2000 a existat o conventie intre MJ si Posta Romana in ceea ce priveste tarifele si modalitateade transmitere a corespondentei. Din 2000 aceasta conventie nu a mai fost reinoita, ministrii succesivi uitand aceast amanunt si lasand justitia sa fie captiva lacomiei parazite a unei regii a statului. Pana de curand , posta impunea plata in avans a serviciilor , in conditiile in care o astfel de practica este prohibita de legea finantelor publice.